Imi place sportul. Nu cred ca as putea rezista mai mult de 2 zile fara sa alerg, sa joc tenis, sa inot sau orice altceva ce tine de miscare. Nu am fost niciodata de acord cu afirmatiile ca cea din titlu, pe care le consider pur si simplu niste tampenii nascocite de niste oameni cu mintea nu tocmai creata si care au stat toata viata cu fundu’ pe scaun. Ei nu concep cum cineva poate sa se distreze practicand un sport, oricare ar fi el. Pentru ei a prefera sa urci pe scari la metrou sau a merge pe jos sunt niste lucruri nedemne de majestatile lor. Recunosc ca nu am reusit niciodata sa inteleg cum naiba poti pierde timpul facand sport. A nu se intelege ca sfatuiesc pe cineva sa stea toata ziua si sa bata mingea pe maidan. Scoala si sportul ar trebui imbinate, fiecare avand rolul de a te invata cate ceva. Mircea Badea caracterizeaza cel mai bine “miscarea deontoloaga” pur romaneasca pe blogul personal.

Din pacate replici in genul celei din titlu le-am auzit de un miliard de ori de la mama sau bunici. Totusi am un tata care, spre fericirea mea, gandeste si nu a ascultat de “sfaturile” lor continuand sa ma duca la inot si la fotbal, iar mai apoi la tenis, chiar daca exista riscul sa racesc, sa-mi rup piciorul sau sa ma bata soarele in cap si sa mor acolo. Si uite ca acum sunt bine mersi chiar daca bunica-mea a prezis inca de cand aveam 5 ani ca o sa raman fara picioare si o mana din cauza fotbalului sau ca o sa-mi sparg capul la bazinul de inot.

Cam atat pentru azi. Numai bine.